Parlamentarii FORTEI CIVICE propun modificarea legii privind insolventa persoanelor fizice

PARLAMENTARII FC PROPUN MODIFICAREA LEGII PRIVIND INSOLVENŢA

LEGEA INSOLVENŢEI

Parlamentarii FORTEI CIVICE au depus la Camera Deputatilor propunerea legislativa privind insolventa persoanelor fizice.
Au fost operate completari in vederea aplicarii prevederilor nou introduse

EXPUNERE DE MOTIVE

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost emisă şi aprobată de Parlamentul României în contextul concluziilor Raportului Comisiei Europene cu privire la progresele înregistrate de România în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană şi a vizat, la acea dată, reformarea procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului, având în vedere necesitatea prevederii unor mecanisme eficiente pentru ieşirea de pe piaţă a operatorilor economici.

România însă este una dintre puţinele ţări europene unde nu există legislaţie privind insolvenţa persoanelor fizice, care nu beneficiază de nicio formă de protecţie in faţa creditorilor odată ce ajung în situaţia de a nu-şi mai putea onora obligaţiile financiare. România nu oferă debitorilor persoane fizice opţiunea de restructurare a datoriilor printr-o procedură de faliment supravegheată judiciar.

În ceea ce priveşte debitorii persoane fizice, sistemul legislativ actual permite creditorilor urmărirea acestora pentru sumele datorate până la sfârşitul vieţii. Acest fapt nu conduce însă şi la recuperarea datoriilor. Astfel, nu putem vorbi nici despre evitarea pierderilor şi nici despre protecţia debitorilor.

Falimentul personal presupune lichidarea activelor debitorului falimentar şi o perioadă în care acesta este privat de anumite drepturi, cum ar fi ocuparea unei funcţii de conducere, posibilitatea de a avea un cont bancar sau cea de a lua împrumuturi. Scopul declarării falimentului este acela de a obţine ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din cauza situaţiei în care se află debitorul.

Insolvenţa persoanelor fizice trebuie să facă obiectul şi să fie parte a normelor legale în vigoare, impunându-se cu necesitate în condiţiile actualei crize economice.

Sunt necesare prevederi precise şi clare privind procedura insolvenţei în cazul debitorilor persoane fizice pentru a veni în sprijinul acelora de bună-credinţă, care, independent de voinţa lor (ex. şomaj), ajung în situaţia de a fi executaţi de către creditori în condiţiile unei proceduri fără sfârşit care implică alte costuri şi care nu oferă nicio garanţie băncii de a-şi recupera sumele în întregul lor.

Inexistenţa unor prevederi privind falimentul personal reprezintă un impediment major într-o perioadă în care o parte însemnată a oamenilor sunt în incapacitatea de a achita ratele aferente creditelor ipotecare sau de consum.

Nu putem promova prevederi care permit ca legea să fie folosită ca un instrument împotriva creditorilor, dar nici nu putem îngrădi dreptul cetăţeanului român de a-şi recâştiga viabilitatea financiară, mai ales în condiţiile absenţei responsabilităţii în situaţiile de supraîndatorare şi având în vedere că nimeni nu poate lua mai mult decât există.

 

Prezenta propunere legislativă reglementează expres aplicarea procedurii simplificate în cazul debitorilor persoane fizice, competenţa judecătoriei în cazul intrării în faliment a persoanei fizice, precum şi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în cazul în care debitorii sunt persoane fizice.

De asemenea, iniţiativa legislativă prevede măsuri dispuse de judecătorul-sindic menite să ofere informarea şi protecţia creditorilor, dar şi măsuri de protecţie a debitorilor în sensul asigurării unei existenţe minimale.

Falimentul personal poate corecta greşelile celor care au dat credite în stil „hit and run” doar pentru a încasa un comision. Falimentul personal poate forţa băncile să fie mult mai atente la standardele de creditare iar bulele de active generate de creditarea iresponsabilă să se spargă mai repede.

Faţă de cele prezentate, vă supunem spre dezbatere şi aprobare prezenta propunere legislativă.

LEGE

-pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei-

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

Articol unic – Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează dupa cum urmează:

 

1. Litera a) a alineatului (2) al articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

a) persoane fizice;”

2. Alineatul 1 al articolului 6 se completează şi va avea următorul cuprins:

(1) Procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa:

a)    judecatoriei în a carei circumscripţie domiciliază debitorul persoană fizică;

b)    tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul, pentru toate celelalte cazuri. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege .”

 

3. Alineatul (1) al articolului 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 va fi tribunalul în cazul în care debitorii sunt persoane fizice, respectiv Curtea de apel pentru toate celelate cazuri. Hotărârile tribunalului, respectiv curţii de apel, sunt definitive.”

 

4. La art. 107, după alineatul (2), se introduc patru alineate noi, (21), (22), (23) şi (24), cu următorul cuprins:

 

(21) În cazul în care debitorul este persoană fizică, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va dispune:

a)    ridicarea dreptului de administrare al averii de către debitor;

b)    ridicarea dreptului de administrare de către debitor a oricărei persoane juridice, precum şi ridicarea dreptului de a acţiona ca fiduciar;

c)     partea din patrimoniul personal al debitorului, precum şi cea din patrimoniul de afectaţiune al exercitării profesiei de către debitor, care nu va putea fi vândută pentru acoperirea datoriilor, conform prevederilor alin. (22);

d)    înscrierea în cazierul judiciar al debitorului a menţiunii “falit”, data înscrisă urmând a fi data pronunţării hotărârii cu privire la intrarea în faliment.

 

(22) Bunurile care nu pot fi supuse vânzării în cadrul procedurii de faliment şi care rămân în proprietatea debitorului sunt următoarele:

a)    bunurile de uz casnic, în cantităţi rezonabile, necesare pentru traiul zilnic al debitorului şi familiei acestuia. Prin bunuri de uz caznic se înţelege mobilier, veselă, îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea. Nu sunt bunuri de uz caznic bijuteriile, ceasurile, tablourile, mobilierul sau orice alte obiecte de artă cu o valoare semnificativă;

b)    bunurile şi echipamentele strict necesare desfăşurării unei activităţi profesionale aducătoare de venituri suficiente traiului zilnic al debitorului şi familiei acestuia.

 

(23) În cazul în care locuinţa la care domiciliază debitorul este vândută în cadrul procedurii de faliment, debitorul va primi, cu prioritate faţă de creditori, o sumă suficientă pentru a acoperi cheltuielile rezonabile de mutare într-o locuinţă convenabilă în înţelesul Legii locuinţei nr. 114/1996 , precum şi chiria şi cheltuielile de întreţinere ale unei astfel de locuinţe, pentru o perioadă de 6 luni.

 

(24) Menţiunea “falit” din cazierul judiciar va putea fi ştearsă, la cererea debitorului, după cum urmează:

a)    în cazul în care debitorul nu a comis infracţiunile de bancrută simplă, bancrută frauduloasă sau gestiune frauduloasă, iar debitul a fost acoperit în procedura de faliment în proporţie de cel puţin 75% sau dacă debitele neacoperite nu depăşesc echivalentul a 10.000 Euro, calculat la cursul BNR din data închiderii procedurii de faliment, după 3 ani de la data închiderii procedurii de faliment;

b)    în cazul în care debitorul nu a comis infracţiunile de bancruta simplă, bancrută frauduloasă sau gestiune frauduloasă, iar debitul a fost acoperit în procedura de faliment în proporţie de cel puţin 50% sau dacă debitele neacoperite nu depăşesc echivalentul a 20.000 Euro, calculat la cursul BNR din data închiderii procedurii de faliment, după 5 ani de la data închiderii procedurii de faliment;

c)     în toate celelalte cazuri, după 7 ani de la data închiderii procedurii de faliment.”

 

Comments are closed.